Toti suntem psihopati, o zic de la inceput ca sa stim de-o treaba. Toti avem potentialul mai bine zis. Multi ne manifestam astfel in adolescenta, pentru a atrage atentia, pentru a fii acceptati sau mai stiu eu ce alte motive. Cert este ca pe cum imbatranesc imi dau seama ce idiot total am fost in vremea adolescentei. Nu ma intelegeti gresit..toti erau idioti, multi probabil continua sa fie. Si cand zic idiot nu e neaparat in sensul crancen peiorativ, ci mai mult amuzat si uimit de modul in care suntem crescuti, educati si cum reactionam la avalansa de stimuli exteriori la acea varsta. Mi se pare incredibil ca in 2013 sistemul de educatie sa fie atat de arhaic si atat de deconectat de nevoile actuale ale societatii...
Dar sa revenim la micul nostru psihopat de la tara....de ce de la tara va intrebati? Pentru ca toti suntem "de la tara", toti am fost uimiti de posibilitatile insirate in fata noastra la varsta de 14-15 ani...fix cum un tanar venit de la sat ramane mut ajungand intr-un mare oras. Partea buna vine abia cand scapi de perioada aceea..ti-ai facut toate "mendrele" de tanar schizofrenic cu capul vesnic la alte treburi, cu o raza de interes vesnic schimbatoare si intotdeauna in criza de timp si ai ajuns sa te numesti adult.
Rahat, yep, nasol. Aici incepi sa iti dai seama ca nimeni defapt nu stie ce face si toti improvizeaza. Stii tu toate gandurile alea de "cand o sa fiu mare"...yep..esti mare, toate acele ganduri valoreaza fix zero si incepi sa-ti dai seama ca nu exista un "cand ma fac mare"...iar teroarea te cuprinde pe bune cand ajungi sa te gandesti ca intr-o zi vei fii parinte.
Deci, odata devenit un astfel de tanar psihopat e un coboras lent pana in cimitir. Ei bine asta in mod normal, daca o sa continui sa fii la fel de schizofrenic...yep..oricate realizari oricate bucurii ai avea niciodata nu va fii destul si vei fii captiv in propria ta viata iar singurele bucurii posibil sa fie lipsite de substanta si trecatoare...chiar daca aparent, pentru restul lumii esti un exemplu de urmat, un invingator. Nu ma intelegeti gresit, banii sunt ok, sa ai succes e ok, insa problema vine cand incepi sa pui o intrebare simpla: De ce? Asta e intrebarea care daca o pui de destule ori cuiva o sa observi cum se inpotmoleste si devine incoerent. Asta pentru ca ne pierdem in cursa dupa bunuri fara sa tinem cont de rolul lor. Lucrurile, banii, sunt unelte nu scopul final. Multi pe masura ce vedem mai multe, citim mai mult, devenim tot mai constienti ca nu detinem adevarul absolut despre nimic si devenim tot mai deschisi la idei care probabil pana la un momentdat le consideram aberatii totale.
In incheiere, va doresc la toti sa fiti cat mai echilibrati si cat mai putin rigizi in felul in care priviti lumea, relatiile cu cei din jurul vostru si raportul dintre satisfactia de a spune AM DREPTATE si placerea de a NU SIMTI NEVOIA sa ai dreptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu